Mda ..

Stand cu ceaiul intr-o mana si cu cartea in cealalta, mi-au venit in minte fel de fel de imagini, de citate, care mi-ai provocat o stare de neliniste. Mi-au trecut prin fata ochilor momentele de frica. Frica de mine, de cunoaste a inauntrului meu si de dezamagirea pe care mi-o pot provoca. Am realizat ca sunt cerul propriului meu univers, fara astri, fara curcubeu, ca eman suficienta caldura incat sa cuprind toate serile, toate noptile, tot iadul uman de nepatruns, ca sunt asa cum nu vroiam si ca daca as fi altfel, as avea o stare diferita, de la rau in jos.
Nu imi mai pot stapani sufletul, pornirile, ura fata de o existenta prestabilita, cronometrata fata de o ordine, care impune sufletului labirintul regasirii, o rotire zadarnica, in care toate incep, la fel cum se termina: pe neasteptate.
Am mai realizat ca sunt undeva intre bine si rau, intre a fi pur si simplu sau a fi cu un rost, ca mi-e bine asa cum sunt si ca, probabil, daca as cunoaste toate lucrurile astea nu mi-ar mai placea, deoarece as vrea sa ma intorc din nou aici, cu aceleasi persoane, cu aceleasi probleme.
:*