Prietenie !

De-a lungul timpului ne-am facut prieteni si am invatat sa ii acceptam asa cum sunt (chiar daca ne era mai greu decat ne-am imaginat vreodata). Totodata am invatat sa admitem unele greseli si sa fim de acord ca altcineva are o parere diferita fata de noi.
Nu sunt mare (inca ;;) ), dar nici nu mai sunt copilul ala de cinci ani. Am avut prieteni multi, prietenii care la momentul de fata credeam ca o sa dureze secole, dar m-am inselat.
Intr-o zi am deschis ochii. Si ce am vazut ? Ca am o prietena. Una singura. Din zecile persoane care m-au ajutat pe o perioada de timp.
Ea se numeste Alexandra. Nu semanam deloc. Eu sunt mai inalta ca ea, mai mica ca ea, am parul mai scurt decat ea, am ochii albastrii (ea caprui), am buzele mai subtiri ca ea, am bretonul mai scurt ca ea si tot asa. Cu toate astea, am putut sa inteleg ca adevarul spus de ea niciodata nu doare, din contra .. e mai dulce ca orice alta minciuna.
Au existat certuri, normal. Ne certam in fiecare zi, dar ne impacam imediat.
Acum o sa inteleaga si altii (sper) de ce fac nota discordanta intre ea si altii. Ma suporta mereu, in fiecare impostaza: cand plang, cand dorm, cand rad, cand vorbesc mult si neinteles, cand sunt vesela, cand sunt suparata. Mereu, mereu a stiut sa ma faca sa simt ca minicimea mea este un colt imenes!
In acelasi timp, e singura persoana de care nu mi-a fost rusine (ptr ca uneori mai trecem si prin situati penibile).
TE IUBESC ! :*